APEL PUBLIC

CĂTRE AUTORITĂŢILE REPUBLICII MOLDOVA

Solicităm retragerea propunerilor de modificare a Codului Educației

privind introducerea sistemului de recompense și sancțiuni pentru elevi

„Să combatem violența în mediul școlar cu metode potrivite pentru secolul XXI”

27 martie 2024

La 14 martie, Parlamentul Republicii Moldova a votat în prima lectură proiectul de lege privind

modificarea Codului Educației, în care, printre alte propuneri, se regăsește și inițiativa de a introduce

două articole noi, 1361 și 1371

, care vizează instituirea unui sistem de recompense și sancțiuni pentru

elevi. Din nota informativă reiese că aceste măsuri au fost propuse ca răspuns al sistemului educațional

la fenomenul de bullying și violență școlară.

Apreciem intenția autorilor inițiativei legislative de a promova un mediu sigur pentru toți copii în

instituțiile de învățământ, totodată, considerăm că inițiativa legislativă în sine, cât și procesul de

elaborare a acesteia prezintă multiple carențe și îngrijorări din cel puțin 5 perspective:

1. Inițiativele legislative trebuie să fie bazate pe evidențe

Luând în considerație faptul că sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. f) - i) se pot aplica și în cazul

faptelor de violență fizică, psihologică și/sau verbală îndreptate împotriva personalului din

învățământul general și profesional tehnic (ceea ce nu reprezintă bullying), considerăm că modificarea

propusă în Codului Educației ar fi trebuit să se bazeze pe o analiză comprehensivă, bazată pe date, a

amplorii fenomenelor vizate, a cauzelor care stau la baza unor asemenea comportamente nedorite ale

copiilor, dar și să prezinte rezultatele tuturor eforturilor întreprinse de stat pentru a le preveni, precum

și cauzele ineficienței acestor măsuri, or sancțiunile reprezintă o măsură finală, aplicată în ultimă

instanță, la epuizarea tuturor alternativelor disponibile.

În plus, argumentele enunțate în cadrul discuțiilor din Parlament, la adoptarea în prima lectură a

proiectului de lege (argumente care de altfel nu au fost introduse în nota informativă) constituie o

prezentare unilaterală și fragmentară a practicilor internaționale. State precum Finlanda și Suedia întradevăr au prevăzute sancțiuni pentru comportamente nedorite ale elevilor, dar trebuie să subliniem că

aceste state asigură în primul rând funcționarea sistemelor complexe de prevenire a fenomenului

violenței și bullying-lui, care încurajează întreprinderea măsurilor ce contribuie la schimbări

comportamentale și răspunsuri care să îi învețe pe elevi comportamente alternative. De asemenea,

cadrele didactice au acces la instruire inițială și continuă în domeniul vizat. Mai mult decât atât,

începând cu anul 2015, Finlanda discută despre ineficiența sistemului de pedepse ale elevilor, aceste

forme de pedepse fiind tot mai mult nepopulare și nu își justifică legitimitatea.

2. Școlile au un rol important în protejarea copiilor de orice formă de violență.

Protecția copiilor nu poate fi realizată prin pedeapsă.

Profesorii și personalul non-didactic al instituțiilor de învățământ au obligația de a oferi medii care să

susțină demnitatea, dezvoltarea și protecția copiilor (Legea 140/2013, HG 270/2014, HG 143/2018).

Standardele internaționale privind drepturile omului recunosc, iar cercetările demonstrează, că

disciplina școlară este mai eficientă atunci când este folosită pentru a preda abilități comportamentale

pozitive și pentru a crea medii pozitive care sprijină învățarea.

Aceste alternative nu se bazează pe putere și control și sunt mai degrabă restaurative decât punitive.

Practicile restaurative și practicile de intervenție și sprijin pentru comportamente pozitive sunt aliniate

la standardele privind drepturile omului și au drept scop să prevină conflictele și problemele de

comportament prin predarea și consolidarea unui comportament social adecvat, prin crearea unui

climat școlar pozitiv, prin oferirea unui sprijin timpuriu elevilor aflați în situații de risc și prin oferirea

de intervenții individuale pentru elevii cu risc ridicat.

Constatări și recomandări similare sunt menționate și în Manualul practic pentru prevenirea violenței

în școală (2019) dezvoltat în comun de UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății și UNESCO

3. Exercitarea puterii coercitive de către profesor conduce doar la schimbări

formale și temporare

Exercitarea puterii coercitive de către profesor oferă elevilor un model de agresivitate, conducând

doar la schimbări formale și temporare și mai mult, deteriorează climatul educațional al clasei.

Comportamentul punitiv al profesorului poate constitui un blocaj extern al învățării, având drept

consecință indiferența față de conținutul lecției la ceilalți elevi sau coalizarea cu elevul în cauză

(Simona-Adriana Butuc, 2018). Elevii care manifestă un comportament dificil sunt adesea elevii care

au suferit traume în trecut și pentru care acest tip de intervenții nu numai că nu funcționează, dar le

pot face rău și le înrăutățesc situația. Cercetătorii se referă la acest fenomen ca cercul vicios al stresului

cronic și al disciplinei punitive (Ablon & Pollastri, 2018). Disciplina punitivă sporește stresul cronic,

care încetinește și mai mult dezvoltarea abilităților menționate, ceea ce duce la agravarea

comportamentului nedorit, care este apoi adesea contracarat prin ridicarea mizei cu o disciplină și mai

punitivă.

4. Sistemele de sancțiuni și recompense ale elevilor contribuie la un șir de efecte

secundare nedorite

Cercetările în domeniu sugerează că politicile și practicile comportamentale actuale, care utilizează

sistemele de sancțiuni și recompense, nu abordează neapărat complexitatea nevoilor sociale și

emoționale ale elevilor, în special ale celor vulnerabili, care au nevoie de ajutor și/sau care prezintă

un risc ridicat de rezultate slabe, ci contribuie mai degrabă la un șir de efecte secundare nedorite.

După cum confirmă și declarația de politici a Academiei Americane de Pediatrie încă în anul 2003,

suspendarea și exmatricularea exacerbează efectele secundare negative, cum ar fi deteriorarea

academică, iar în cele mai grave cazuri, acestea provoacă alienarea elevilor, delincvență, criminalitate

și abuz de substanțe (American Academy of Pediatrics, 2003. Out-of-School Suspension and

Expulsion. Pediatrics, 112, 1206-1209).

Constatările multiplelor altor studii subliniază și faptul că suspendarea elevilor nu contribuie prea mult

la reducerea viitoarelor comportamente neadecvate ale elevilor sancționați sau ale colegilor lor, și nici

nu a avut ca rezultat îmbunătățirea rezultatelor academice ale colegilor sau a percepției unui climat

școlar pozitiv. În plus, cu cât sancțiunea a fost mai severă, cu atât mai mari au fost efectele

negative asupra performanțelor academice, prezenței și comportamentului viitor al elevului (An

Empirical Examination of the Effects of Suspension and Suspension Severity on Behavioral and

Academic Outcomes, Christina LiCalsi, David Osher, Paul Bailey, 2021).

5. Sancțiunile disciplinare în școli contravin standardelor internaționale privind

drepturile copilului

Pe lângă argumentele sociale și științifice împotriva folosirii sancțiunilor disciplinare în raport cu

elevii (în mod particular a celor care implică înlăturarea de la ore, suspendarea și exmatricularea),

există și argumente legate de drepturile omului. Convenția Organizației Națiunilor Unite privind

drepturile copilului, care este obligatorie din punct de vedere juridic pentru toate statele membre

(printre care se numără și Republica Moldova), garantează copiilor anumite drepturi specifice ale

omului; în special, dreptul la educație (articolul 28) și dreptul lor de a avea interesul lor superior ca

principală considerație în toate acțiunile și deciziile care îi privesc (articolul 3).

Excluderea copiilor de la școală (fie prin eliminarea de la lecții, suspendarea sau exmatricularea de la

studii) îi privează de dreptul lor de a avea acces la educație, iar cercetările arată clar că excluderea

copiilor de la școală nu este în interesul lor superior.

În lumina tuturor argumentelor enunțate mai sus, considerăm că prevenirea conflictelor și problemelor

de comportament prin instituirea unui sistem disciplinar arhaic în școli, bazat pe sancțiuni, contravine

drepturilor copiilor, tendințelor actuale din învățământ din lume și valorilor europene la care își

propune să se alinieze Republica Moldova. Este timpul ca și disciplina școlară să fie adusă în

secolul XXI, prin instituirea practicilor restaurative și facilitarea unei mai bune cunoașteri a

intervențiilor comportamentale pozitive pentru a oferi soluții mai durabile la problemele de

comportament.

APEL LA ACȚIUNE

Solicităm Ministerului Educației și Cercetării să demonstreze o abordare strategică față de

contracararea fenomenului violenței în școli, or proiectul de lege aprobat în prima lectură denotă o

înțelegere trunchiată a necesităților reale ale copiilor și a drepturilor acestora;

Solicităm Ministerului Educației și Cercetării să retragă această inițiativă legislativă și să prezinte

societății un plan complex de abordare a fenomenului violenței în școli, care să cuprindă:

• analiza fenomenului, atât din perspectiva violenței dintre semeni (bullying), cât și față

de cadrele didactice și personalul tehnic, cu date reprezentative pentru toată țara;

• analiza celor mai eficiente modele de disciplină școlară, care asigură respectarea

intereselor superioare a copiilor și analiza perspectivelor de contextualizare în Republica

Moldova;

• analiza costurilor, surselor de finanțare și a necesarului de resurse umane pentru a

asigura eficiența metodelor propuse;

Propunem Ministerului Educației și Cercetării să piloteze sistemul disciplinar identificat ca cea mai

bună practică în cadrul proiectului național de creare a rețelei de „școli-model”, lansat recent în

Republica Moldova și:

• să studieze și să prezinte public rezultatele pilotării și eficiența modelului selectat;

• în baza rezultatelor cercetării să elaboreze o foaie de parcurs etapizată, cu soluții care

ar cuprinde întreg teritoriul țării;

• în baza rezultatelor cercetării, în caz de necesitate, să vină cu propuneri întemeiate și

bine argumentate de modificare a Codului Educației și introducerea amendamentelor

necesare.

Cerem, cu titlu primordial, Ministerului Educației și Cercetării să își onoreze obligația pozitivă de

a asigura dreptul copiilor la participare și de a consulta opinia acestora, la nivel național, privind toate

aspectele ce țin de politicile educaționale, având în vedere dimensiunea specială pe care o capătă acest

drept în domeniul educației.

Semnatari:

1. Centrul Național de Prevenție a Abuzului față de Copii (CNPAC)

2. Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului

3. Terre des Hommes Moldova

4. Centrul de Drept al Femeilor

5. Copil Comunitate Familie (CCF Moldova)

6. AO „Parteneriate pentru fiecare Copil”

7. Centrul Internațional „La Strada Moldova”

8. AO „Femeia și copilul – protecție și sprijin”

9. Institutul pentru Inițiative Sociale și Familie

10. Asociaţia Keystone Human Services International

11. AO „Prietenii copiilor”

12. Programului Educațional „Pas cu Pas” (PEPP)

13. Institutul pentru Politici și reforme Europene

14. Reţeaua Naţională a Consiliilor Locale ale Tinerilor din Moldova

15. AO „Lumos”

16. AO „Institutum Virtutes Civilis”

17. Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei (APSCF)

18. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

19. Pestalozzi Children's Foundation

Lista de semnatari rămâne deschisă.