La poartă ne-a întâlnit un pici de 10 ani, destul de vânjos pentru vârsta lui, purtând în brațe un băiețel de mai puțin de un an, care încă nu a învățat să meargă. Ca un stăpân al gospodăriei, Valentin ne invită în ogradă. 

• Mamă, tată, avem oaspeți!

Din grădină își fac apariția Ion și Valentina. Ni-i prezintă pe cei patru copii de lângă ei – cel mai mare – Valentin, de 10 ani, Ionuț, cu o șchioapă mai mic decât primul, o fetiță de 4 ani și mezinul. Iar din casă, Ion o aduce, somnoroasă, frecându-și ochii, pe o mogâldeață de trei ani. O aduce în brațe. Fata nu poate merge, nu poate vorbi și nici mânca singură. 

Valentin se bucură că părinții au lăsat grădina pentru că are și el treburile lui. 

• Mama, țineți-l pe Matei, mă duc să adăp vaca. 

Înșfacă o căldare pe jumătate cât el, învârtește cu spor mânerul fântânii și umple, la rând, mai multe căldări, le cară pe partea cealaltă a drumului și mângâie pe gât animalul, care soarbe tot în câteva secunde: „Bea, Marțolea! Ești atât de bravo!”

         Marțolea și vițelul ei sunt, acasă la ei, rezultatul unui gest de bunătate dintr-un șir de acte care le-au schimbat viața. Mai întâi a fost casa... 

„Când am primit în dar casa asta am plâns toți. Stăteam aici la poartă și plângeam noi doi. Copiilor, văzând că noi plângem, au început să le curgă lacrimile. De bucurie. Era 24 decembrie, iarna trecută, în față urmau sărbătorile. Câte necazuri am avut până în acel moment, nu vă închipuiți”, povestește, emoționată, Valentina. 

Dacă soarta lor ar fi decurs în ritmul în care începuse, sărbătorile de iarnă le-ar fi petrecut cine știe pe care drumuri, despărțiți. Stăteau în casa bunicilor, unde era mare înghesuială – alți frați își aveau acolo familiile, iar scandalurile deveniseră obișnuite. 

„N-aveam un rost, eram pierdut, credeam că sunt un nimeni și nu o voi putea scoate în capăt cu toate” ni se destăinuie Ion. 

Familia lor a fost luată în vizor de Organizația Copil Comunitate Familie și pentru că cei patru copii riscau să fie despărțiți de părinți, fundația Familia Sturza a donat o sumă importantă pentru ei. Astfel, le-a fost cumpărată o casă în care s-au mutat în ajunul Crăciunului din 2022. 

Primăvara, un nou val de generozitate a venit pentru ei. În urma acțiunii “Cărți calde din covată” s-au vândut cărți proaspăt scoase la tipar ale autorilor autohtoni – Ludmila Admaciuc, Sergiu Beznițchi și Victoria Roșca și s-au făcut donații. Cu acești bani a fost cumpărat un motocultor, iar din campania Rostul Postului s-a cumpărat o vacă împreună cu vițelul ei pentru familia celor cinci copii. 

Părinții lucrează de zor, iar gospodăria lor e lună – flori de-a lungul gardului, totul e arat și pe fiecare porțiune din grădină e sădit tot ce trebuie pentru roadă. Motocultorul este și o sursă de venit pentru familie. Ion este deseori chemat să cultive grădinile localnicilor, în plus, mai repară acoperișuri. Și, așa, toate par puse la punct în viața lor. 

Starea Evelinei rămâne însă marea lor durere. Fetița are nevoie deseori de reabilitare, de drumuri până la clinici din Chișinău, de atenție continuă, multă grijă și lucruri mici, dar costisitoare pentru bugetul lor auster – scutece, medicamente, un cărucior nou. 

În cel de acum nu poate sta mult. „Dacă suntem toți ocupați o lăsăm aici puțin timp afară, dar e vechi și incomod și ne e milă, așa că o purtăm în brațe”, ne spune Ion, în timp ce își ridică copila din scaunul cu roți mășcate. Urcă pe pragul noii lor case și îi cheamă pe toți alături, ca pe niște puișori, care își fac repede loc lângă mama și tata și pozează cu mândrie pentru noi – e familia lor, e acasă la ei și, dincolo de toate greutățile, e atât de bine.

Autoare: Sorina Obreja