Pentru mulți dintre noi, cuvântul „acasă” e unul ca oricare altul, pentru Liza, însă, are un sens mult mai profund. Până nu demult, „ACASĂ” îi era străin și nici nu visa la un loc al ei, unde să trăiască alături de cei cinci copii.
Liza își amintește cum a copilărit pe apucate. Mama ei și-a văzut de treburi și a lăsat-o în grija bunicii. A fost pe unde crescută, pe unde uitată, pe unde lăsată să înțeleagă singură cum te descurci în viață. Așa că fetița mereu singuratică s-a căsătorit la 16 ani, grăbindu-se să aibă un sprijin alături. La 26 de ani are 5 copii.
„Trebuia să eliberăm din nou și din nou locul unde stăteam. Nu aveam cu ce să plătim, așa că ni se cerea să plecăm și veșnic ne mutam. Ultima dată am trăit la Băcioi, toți într-o cameră mică – ne înghesuiam cum puteam.”
Atunci, Liza a fost la un pas de a rămâne fără copii. Din cauza condițiilor de trai precare, urmau să înceapă demersurile pentru ca ei să fie duși în plasament.
„N-aș fi putut fără ei. Poate cineva crede că eu am făcut acești copii la nimereală. Dar eu mi i-am dorit. Ei pentru mine înseamnă căldura pe care niciodată nu am avut-o și nu aș lăsa pe nimeni să-i ia de lângă mine. S-or duce când vor fi mari, dar acum nu – sunt ai mei și mi-i țin aproape.”
Liza a reușit să-și țină copiii aproape datorită unei mobilizări impresionante. La maratonul Run for Children din vara anului 2022, sute de oameni au alergat pentru cauza ei. Echipa Organizației Copil Comunitate Familie, care muncește ca să prevină instituționalizarea copiilor, i-a îndemnat să o ajute pe Liza să nu se despartă de copii.
Acum, Liza are o casă, ograda îi este plină de narcise, zambile și boboci de lalele gata-gata să se desfacă, ieșind din pământul abia săpat.
Liza și-a desenat familia pe perete – niște rândunele cu pene colorate, pe o sârmă, toate alături, toate ACASĂ. Așa a povestit ea în vopsele că e prima dată când are o familie și e prima dată când are o casă.
#niciodatasingur
