Marin avea trei ani când a încetat să o mai audă pe mama sa. Într-o iarnă s-a îmbolnăvit, a făcut angină și pneumonie. Natalia, mama lui Marin, a chemat ambulanța, dar medicii n-au ajuns, ci i-au recomandat să cumpere medicamente. În următoarea zi situația copilului s-a înrăutățit, alarmată, femeia a chemat din nou ambulanța, iar de această dată au fost internați în spital.
Natalia își amintește că i-au fost administrate multe antibiotice copilului. După ce au venit acasă, ea observat că acesta are probleme de coordonare, nu putea merge, nu-și putea ține capul. Abia după câteva săptămâni și-a revenit, însă atunci deja mama copilului a observat că nu-i mai reacționează la vocea ei. Au mers la diferiți specialiști și toți spuneau că băiatul are deficiență de auz, într-un final a fost diagnosticat cu surditate bilaterală profundă ca urmare a răcelii prin care a trecut. Dezolată, Natalia nu știa unde să o apuce și ce să facă.
Speranța că la instituție copilul se va dezvolta
Într-o zi, când Marin avea aproape patru ani, Natalia a primit un telefon de la directoare Casei de copii cu deficiențe de auz din Bălți. Aceasta a convins-o să aducă copilul în instituție.
„Pentru mine a fost un coșmar să vin și să-l las pe băiat din nou și din nou în instituție. Deși îl vizitam săptămânal, îmi era foarte dor de el”, își amintește femeia.
Spera că odată ajuns în această instituție specializată, copilul își va dezvolta abilități noi, va învăța lucruri și tehnici care să-l ajute să comunice, însă cu timpul a înțeles că nimic nu se schimbă.
L-am cunoscut pe Marin când era în instituție. Lucram cu fiecare copil pentru a-i identifica cele mai bune opțiuni de revenire în familie, comunitate și acces la educație. Cu sprijin calificat, copilul a revenit acasă, iar săptămânal l-am sprijinit să aibă parte de ședințe cu logopedul. A început să meargă la grădinița din sat, să se joace și să interacționeze mai bine cu copiii.
Datorită aparatelor auditive, înregistra progrese cu adevărat vizibile.
„Prima perioadă nu mă săturam să respir aici”
Când am cunoscut familia, aceasta trăia la casa părintească a Nataliei. Sub acoperișul mic se adăposteau mai multe familii, frații și surorile Nataliei. Certurile erau la ordinea zilei. Era un mediu nefavorabil pentru Marin și Nicoleta, cel de-al doilea copil al familiei. Natalia își dorea să scape de acel mediu, dar nu-și permitea financiar să plece, nu avea resurse de chirie, cu atât mai mult de o casă. La fiecare vizită o vedeam obosită, îngrijorată și tristă. Copiii aveau nevoie de ea, dar resursele ei se epuizau. I-am fost alături în aceste timpuri grele, iar cu fiecare acțiune realizată am reușit în timp să îi sprijinim să aibă o casă a lor. „Prima perioadă nu mă săturam să respir aici, eram atât de bucuroasă, nu-mi venea să cred că avem casa noastră”, își amintește Natalia.
Regres din cauza aparatele auditive
Lucrurile mergeau bine până acum câteva luni, când ne-a sunat Natalia.
Persoanele cu deficiențe de auz, o dată la cinci ani, primesc noi aparate auditive. În luna septembrie, Marin, care are acum 12 ani, a primit și el alte aparate, dar îl loc să-i facă mai bine, acestea nu i se potrivesc deloc.
„Marin refuză să poarte aparatele noi. Îmi arată că îl deranjează foarte mult. Dar nici pe acelea vechi nu le mai poate purta, sunt defecte. Îl văd foarte trist că nu aude, suferă mult și logopedul zice că munca pe care au făcut-o împreună se duce de râpă”, mărturisește Natalia.
Natalia mai povestește că lui Marin îi place la școală, se descurcă bine și este prietenos.
„Eu vreau să-l ajut, dar nu știu cum. Aparatele auditivi sunt scumpe, aș lua un credit numai ca să știu că el poate auzi. Marin este foarte bun la suflet, toți știu asta. Ceilalți au început să vorbească cu el prin semne ca să-l ajute, dar el se supără, nu vrea prin semne”, povestește Natalia, mama lui Marin.
Mama băiatului speră ca printr-o minune ca Marin să aibă aparate auditive noi.
Să facem o minune
Noi credem în minuni, le-am văzut de multe ori. Am văzut minuni care se fac nu cu bagheta magică, ci datorită bunătății oamenilor.
Marin vrea să audă din nou, să se înțeleagă cu mama, cu colegii de la școală, să audă câine din curte. Vrea să se bucure de o adolescență frumoasă.
Vă invităm în aceste zile luminoase să facem fapte bune. Să-l ajutăm pe Marin să aibă aparate noi. Costul acestora este de aproximativ 34 000 lei, bani pe care Natalia nu îi are.
Accesând www.donatii.md puteți face o donația, indiferent de sumă. În comentariu scrieți „Marin” ca să știm că doriți ca banii să ajungă la cauza lui.
Nadejda și-a luat viața de la zero, cu 3 copii în brațe și cu mari planuri de viitor.
Într-o casă veche din nordul țării, își duc traiul Mihaela și cei 4 copii ai săi. Mihaela este unicul părinte pentru copiii săi, fără nici un sprijin și cu multe nevoi adunate pe umerii ei.
Povestea acestei familii are o istorie dificilă și plină de provocări.
Ea crește singură 3 copii : Ilinca de 6 ani, Dima de 4 ani și Oleg de 2 ani, care s-a născut cu hidrocefalie, o dizabilitate care îi afectează starea sănătății.
