“Nu există o dezvăluire mai intensă a sufletului unei societăți decât modul în care își tratează copiii.” Nelson Mandela
“Nu există o dezvăluire mai intensă a sufletului unei societăți decât modul în care își tratează copiii.” Nelson Mandela
Copiii prezintă valoarea supremă a oricărei societăți, iar societățile contemporane sunt în mare măsură conștiente de acest lucru. Cunoscutul medic si psihanalist englez Donald Winnicott (1964) spunea în acest sens că „Viitorul unei națiuni se naște în familii”. Dezvoltarea sănătoasă a unui copil poate avea loc doar într-un cadru familial, într-un mediu de viață cald și securizant pentru copil.
În 2007, R. Moldova a demarat un proces strategic de reformă a sistemului de protecție a copilului, care avea drept deziderat principal desființarea orfelinatelor, ele fiind o moştenire a trecutului sovietic. Decenii la rând, mulţi copii erau plasaţi în instituţii rezidențiale, deoarece părinţii și specialiştii considerau că acestea ar putea oferi o îngrijire mai bună copiilor cu o situație dificilă, de exemplu un părinte lipsă, sărăcie sau dizabilități.
Și în prezent, sărăcia și dizabilitatea rămân a fi cele mai mari motive pentru care copiii sunt lăsați în grija statului. Însă o data cu implementarea reformei sistemului protecției copilului, lucrurile s-au schimbat radical. A avut loc o schimbare de paradigmă: intervenția se face nu doar asupra copiilor, dar și asupra familiilor lor. În afara familiei, copiii sunt traumatizați și sindromul de pierdere a părinților e cutremurător. Accentul se pune pe păstrarea familiei împreună, nu pe plasarea copilului în protecția statului. Așadar, prevenirea separării familiale să fie centrul intervențiilor în protecția copilului. Apoi, pentru acei copii care sunt în sistemul de protecție, să fie croită o gamă de servicii centrate pe nevoile lor individuale și bazate pe conceptul de familie.
Ce înseamnă dezinstituționalizarea și reintegrarea?
Dezinstituționalizarea și reintegrarea copiilor sunt seturi de măsuri complexe, dar complementare. Primul termen semnifică scoaterea copiilor din orfelinate sau internate, iar al doilea – reintegrarea lor în familia lor biologică sau extinsă, fie transferarea lor în servicii alternative de tip familial, astfel oferindu-le ceea ce au nevoie ei mai mult – un cuib iubitor și stabil. Traumele și consecințele devastatoare ale instituționalizării sunt considerate printre cele mai dure forme de abuz și violență împotriva copilului. Numeroasele cercetări efectuate în diferite ţări au demonstrat că instituțiile nu vor putea înlocui niciodată îngrijirea familiei și modelul necesar copiilor pentru dezvoltarea armonioasă și realizarea întregului potențial. Dezinstituționalizarea oferă soluţii individualizate, îngrijire de calitate și respect pentru fiecare copil. Este important ca toți actorii implicați în acest prces să vadă lucrurile în mod realist, să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru toți beneficiarii.
CCF/HHC Moldova alături de alte ONG-uri de profil a sprijinit Guvernul R. Moldova și continuă să o facă încă de la prima zi a inițierii reformei sistemului de protecție a copilului. La momentul demarării ei, în 2007, în țara noastră, circa 11 500 de copii creșteau în cele 67 de instituții. Pe parcursul implementării reformei, numărul copiilor instituționalizați a scăzut dramatic. Astăzi, în jur de 1000 de copii mai rămân captivi în cele 27 de orfelinate, conform Raportului Social din 2017. 80 % dintre copii cresc trăiesc în orfelinate au un părinte în viață, dar sunt abandonați din cauza sărăciei sau dizabilității. Copiii care cresc în orfelinate au o probabilitate mai mare să întâmpine dificultăți în viața adultă și să își abandoneze propria copii.
Și munca noastră a avut un rol important în succesul acestei reforme. În parteneriat cu autoritățile, în cei 15 ani de activitate, CCF/HHC Moldova a reușit să închidă 10 instituții și să schimbe destinele a 5192 de copii, pe care fie i-a readus în medii familiale, fie i-a prevenit să ajungă acolo.
Cu pași fermi, ne asigurăm ca toți copii aflați în situații de risc să ajungă în brațele calde ale unui părinte, dar nu între pereții reci și depersonalizați ai instituțiilor.
Ajută-ne să readucem în medii familiale și pe ceilalti copiii care încă își irosesc copilăriile într-un sistem inutil și nociv – “O casă și o familie pentru fiecare copil”.
Nadejda și-a luat viața de la zero, cu 3 copii în brațe și cu mari planuri de viitor.
Într-o casă veche din nordul țării, își duc traiul Mihaela și cei 4 copii ai săi. Mihaela este unicul părinte pentru copiii săi, fără nici un sprijin și cu multe nevoi adunate pe umerii ei.
Povestea acestei familii are o istorie dificilă și plină de provocări.
Ea crește singură 3 copii : Ilinca de 6 ani, Dima de 4 ani și Oleg de 2 ani, care s-a născut cu hidrocefalie, o dizabilitate care îi afectează starea sănătății.