Doi frați cu vârstele de 13 și respectiv 12 ani, au avut nenorocul de a cunoaște ce înseamnă a nu avea copilărie – aflându-se mai mulți ani într-o instituție auxiliară din nordul țării.
Cu sprijinul nostru copii au fost reintegrați în familia biologică. Ziua în care au intrat pe poarta micii și sărăcăcioasei gospodării, a întors o altă pagină a vieții, unde copilăria a prins culoare, iar căminul familial ia ajutat să prindă curaj și să se bucure de un confort emoțional.
Mihai pășește în clasa a 7-ea și de un an este membrul orchestrei de fanfară locală. Petrică va trece în clasa a 6-ea și e pasionat de grădinărit și de animalele din jurul casei. Nici unul nu dorește să discute despre experiența trecută, e un episod trist pe care l-ar șterge cu buretele să nu mai rămână nici urmă. “Din totdeauna vroiam să rămânem acasă, iar când veneam în vacanță eram cei mai fericiți, eram aici cu mama, tata, sora mai mică, era așa de bine… Când venea ziua plecării cu toată bărbăția mea îmi venea să plâng, să strig, să fug, dar… Plecam la internat pentru a fi alături măcar de fratele mai mic. Și o să vă zic acum că plângeam serile cu capul în pernă și așteptam ziua întoarcerii înapoi acasă” afirmă Mihai, completat de fratele mai mic.
E obișnuit ca pentru copii, sfârșitul vacanțelor să vină cu mai multe păreri de rău, pentru acești frați sfârșitul vacanțelor aducea o tristețe apăsătoare, urma din nou internatul.
Dar asta a fost acum doi ani. Astăzi viața e alta, după cum spuneam și mai sus frații mai au o surioară Ecaterina și ea elevă în a 4-a. Curând însă, în familie se va mai naște un copil. Părinții își cunosc puterile, precum și necesitățile, muncesc ambii cu ziua în sat, ca alte sute de cetățeni ai țării noastre. Veniturile sunt extrem de modeste. La moment sunt preocupați pentru a se pregătiri de noul sezon rece a anului și au nevoie să-și reconstruiască soba casei, care încălzește cele două odăi a locuinței. Nici măcar ajutorul social nu îi salvează, au nevoie în jur de 2 mii lei pentru materialele de construcție și necesități pentru aceste lucrări. Sunt conștienți că nimic “nu cade din pod”, dar împreună le-am putea arăta că există și minuni, să-i susținem în aceste momente, pentru a le crea condiții copiilor.
Nadejda și-a luat viața de la zero, cu 3 copii în brațe și cu mari planuri de viitor.
Într-o casă veche din nordul țării, își duc traiul Mihaela și cei 4 copii ai săi. Mihaela este unicul părinte pentru copiii săi, fără nici un sprijin și cu multe nevoi adunate pe umerii ei.
Povestea acestei familii are o istorie dificilă și plină de provocări.
Ea crește singură 3 copii : Ilinca de 6 ani, Dima de 4 ani și Oleg de 2 ani, care s-a născut cu hidrocefalie, o dizabilitate care îi afectează starea sănătății.