Chipul senin al copilului, zâmbetele și chicotelile inocente, legătura deosebită dintre el și mamă nu te-ar duce cu gândul, nici pentru o clipă, la faptul că și-a petrecut primii ani din viață într-o instituție rezidențială.
Chiar dacă internatele au schilodit numeroase copilării, nu au reușit însă să-i răpună pofta de viață, elanul și dragostea pentru oamenii care îl înconjoară. Denis este un copil care abia la șapte ani a revenit în brațele mamei sale.
Dizabilitățile nu i-au răpit zâmbetul
A fost diagnosticat cu malformații congenitale multiple, fapt ce a condiționat plasarea lui într-o instituție rezidențială cu specific medical pentru copiii cu dizabilități încă de la o vârstă fragedă. Pe parcursul celor șapte ani, copilul a fost supus unei serii de intervenții chirurgicale. Supravegherea medicilor era indispensabilă pentru reabilitarea lui. Pe lângă disfuncțiile sistemului gastrointestinal, copilul s-a născut cu malformații ale mâinii și piciorului drept. Dizabilitățile multiple nu i-au răpit energia. A învățat să meargă și să alerge în pofida faptului că membrul inferior s-a format doar până la genunchi. “Dincolo de malformații, copilul denotă un nivel de inteligență și activism improprii copiilor limitați. Abilitățile sale de a-și crea oportunități dincolo de obstacole sunt impresionante și necesită a fi dezvoltate în continuare, într-un mediu familial propice”, a menționat psihologul CCF/HHC Moldova Renata Tiron.
Abia în 2018, la vârsta de șase ani, Denis a primit prima lui proteză. Mai degrabă îi îngreuna exploararea lumii înconjurătoare, decât o facilita. Astfel, în urma unei campanii de fundraising, copilul a ajuns într-o clinică privată din Italia, unde a beneficiat de o proteză performantă gratuită. Aceasta însă necesită a fi adaptată anual.
A revenit în brațele mamei după șase ani
Asistența continuă acordată acestui copil a făcut posibilă revenirea lui în familia biologică, acolo unde îl așteptau părinții și surioara mai mică. Echipa CCF/HHC Moldova a oferit familiei suport psihologic, consiliere juridică și socială. Li s-a înlesnit accesul la indemnizațiile sociale care li se cuvin, deși soții nu mizează doar pe acestea. Muncesc cât îi țin puterile pentru ca cei doi copii ai lor să crească într-o familie sigură și iubitoare.
Denis merge la școala din localitate, acolo unde înregistrează rezultate frumoase. “Îmi era frică să nu fie dat la o parte copilul meu, să nu-l accepte colegii, să sufere”, a menționat mama copilului. Fricile ei sunt condiționate de percepțiile și stigmatizările unei societăți incapabile să-i accepte de toți indiferent de dizabilități sau condiție socială.
Viața lui a căpătat culoare
Într-un timp restrâns, Denis a reușit să stabilească o legătură indestructibilă cu părinții, iar interacțiunile cu sora lui îi acaparează întreaga zi. Cât e ziua de lungă, pun la cale tot felul de ghidușii. „Copilul s-a integrat natural în familie, de parcă nici nu ar fi lipsit cei șase ani. În pofida unei dinamici pozitive, cazul va fi monitorizat în următorii doi ani”, a declarat psihologul Renata Tiron.
Astăzi viața copilului a căpătat culoare, entuziasm și multă dragoste. Spectacolele de teatru, vizitele la grădina zoologică, evenimentele destinate copiilor, jocurile și piscina definesc noul tablou, unul diametral opus celui din instituția rezidențială. “Eu o iubesc pe mama, pe tata și pe surioara mea. Nu mai trebuie să merg la centru (internat)”, a menționat copilul îngrijorat. Își dorește să rămână în sânul familiei, în brațele grijulii ale mamei.
