
Elisa are 6 ani. Deși e mică, a trăit deja o frică pe care niciun copil nu ar trebui s-o cunoască. Își amintește cum, într-o noapte rece, mama a strâns-o la piept pe ea și pe frățiorul Anton și au stat într-o gară, pentru că nu mai aveau o casă. Își amintește cum într-o zi au venit oameni străini și au luat-o de lângă mama. Atunci, ea și Anton au ajuns într-un centru de plasament.
„Mi-e dor de mami”, șoptea Elisa în fiecare seară, strângând singurătatea în brațe. La fiecare vizită, lacrimile nu se mai opreau, nici la ea, nici la mama. Iar când auzea cuvântul „centru”, inima ei mică bătea mai tare de spaimă.
Pentru Elisa și frații ei, acasă nu înseamnă doar patul unde dorm sau masa unde mănâncă. Acasă înseamnă dragostea, grija și brațele calde ale mamei, care le oferă liniștea că nu mai pleacă nicăieri.
Astăzi, cu ajutorul nostru, CCF Moldova, Elisa, Anton și bebelușul Marian sunt din nou împreună cu mama lor. Copilăria lor a prins culoare, sunt împreună, iar unde e mama, e și siguranță, chiar dacă nevoia lor principală rămâne o casă doar a lor.
Încă 458 de copii, ca Elisa și Anton, dorm departe de părinți, așteptând o zi în care să audă: „Mergem acasă”, iar noi, fiecare, le putem oferi încrederea că nu se vor simți NICIODATĂ SINGURI.
