Nu-și auzea mama, îi simțea vocea doar prin atingeri și mângâieri. A crescut neștiind că lumea are și frumusețea sunetelor. Era obișnuit să perceapă mediul înconjurător în felul său, printr-o liniște pe care noi nu ne-o putem imagina.

Problema auzului a fost descoperită de mama sa, pe când băiatul avea 4 luni. Urmărea foarte atent reacțiile copilului la factorii ce produc zgomot. Îngrijorările se adunau cu fiecare zi. Verdictul medical a venit la 2 ani. Pentru familie a fost o lovitură cutremurătoare să știe că de fapt nu au alternative și soluții atunci. Aproape de vârsta de 3 ani, părinții au inițiat acțiuni de planificare pentru încadrarea în programul preșcolar – grădinița. Zadarnice, însă, au fost încercările lor. Din lipsa posibilităților de comunicare, a fricii și responsabilității, copilul nu era acceptat la grădinița obișnuită. În aceste circumstanțe, mama decide să îl aducă la Chișinău, ei fiind originari din Orhei. Aici, la grădinița specializată, copilul a stat de luni până vineri, timp de un an. După care, Boris a fost transferat la o altă instituție pentru hipoacuzici, de data asta la Bălți și mai departe de casă. Timpul petrecut în instituții a avut un impact nefast asupra relațiilor mamă-fiu. Dar și problemele financiare ale familiei și-au lăsat și ele amprenta asupra acestei istorii.

Acum 2 ani, în instituția de tip rezidențial din Bălți, în care erau plasați 19 copii, l-am întâlnit pe Boris. El fiind unul dintre cei 14 copii care suferea de hipoacuzie. Copii pentru care, alături de autorități, parteneri și desigur familiile lor, am găsit soluțiile optime. Toți 19 părăsind instituția pentru totdeauna, revenind ACASĂ, în familiile lor și comunitățile de unde au fost rupți.
Fiecare copil a fost evaluat individual. Aparatele auditive, asigurate de stat, au fost verificate și adaptate. Li s-a oferit consiliere și asistență psihologică, logopedică și socială. O schimbare majoră în viața copiilor și a familiilor lor a venit odată cu instalarea sistemelor FM, care au contribuit și au făcut diferențe semnificative în calitatea sunetului perceput de copii.
Boris astăzi frecventează școala din comunitate. Îi place foarte mult, iar după ore merge la lecții de dans, unde primește o altă plăcere. Căldura și dragostea mamei sale zi de zi îi este o încurajare enormă, provocându-l la experiențe noi.

Cu ajutorul și suportul oferit de noi, CCF/HHC Moldova, viața acestui copil și a întregii familii s-a schimbat radical. Colaborarea cu administrația școlii a adus la fel succese. Pentru a consolida tandemul mamă-fiu, CCF/HHC Moldova a reușit să convingă reprezentații instituției școlare să o angajeze pe Aliona, mama, la cantina școlii, astfel, Boris petrece mai mult timp cu mama lui și ea poate să îl supravegheze și să îl asiste mai bine.
’’Sunt extrem de recunoscătoare echipei CCF/HHC Moldova, care mi-a fost alături, care ne-a adus noi oportunități, iar astăzi suntem o familie reîntregită. Pentru o mamă, cel mai important lucru este să-și vadă și simtă TOȚI copii alături, acasă. Chiar sunt cea mai fericită știind că Boris e aici cu noi, merge la școală alături de ceilalți copii, iar plăcerea lui pentru dans m-a surprins. Nu mi-am imaginat niciodată că se va ajunge la asta’’, Aliona 37 de ani, mamă a 2 copii.