Cum poate fi schimbată viața unui copil abandonat, dar deosebit, precum și beneficiul schimbării vă relatăm printr-o istorioară adevărată – povestea Tatianei.

Am cunoscut acest copil în anul 2010, exact în acea perioadă inițiam dezinstituționalizarea micuților dintr-o casă de copii. Tatiana făcea parte din mulțimea celor peste 80 copii. Fiind diagnosticată de la naștere cu Sindromul Down, a fost abandonată de proprii părinții, astfel condamnată la o viață de orfelinat, țintuită la pat alături de alți copii cu grave probleme de sănătate. Fiecare zi îi aduceau noi regrese în aspectele socio-emoționale, neuro-motorii, cognitive și adaptiv-comportamentale.

Sindromul Down mai este cunoscut și sub denumirea de Trisomia 21 deoarece această afecțiune constă în apariția unui cromozom suplimentar la perechea 21 a cromozomilor. Acest sindrom este cel mai des întâlnit dintre toate afecțiunile cu un număr anormal de cromozomi.

Ținea în permanență gura deschisă și limba afară, cavitatea bucală fiind slab dezvoltată din cauza tonusului muscular scăzut. Nu mistuia produsele alimentare bine, nu putea merge, având şi degețelele de la picioare deformate și unghiile tari. Efectua acțiuni simple repetitive de manipulare cu jucăriile, reacționa la diferiți senzori, în special iubea muzica. Deseori părea apatică, se retrăgea în lumea sa internă, manifestând unele comportamente de auto stimulare, cum ar fi legănarea și alte acțiuni specifice.

După lungi perioade de muncă ce vizează stabilirea statutului copilului, a sosit și ziua când Tatiana a fost inclusă în lista copiilor adoptabili. Şansele ei erau foarte mici, pretindeau specialiştii. Noi însă eram conștienți că viața în instituție este o nedreptate, aici nu va atinge progrese în dezvoltare. Împreună cu autoritatea tutelară am inițiat identificarea unei forme de protecție de tip familial: asistență parentală profesionistă.

Chiar dacă drumul nu a fost deloc ușor, am reușit să pregătim împreună cu serviciul de asistență parentală profesionistă o familie, unde copila putea să se bucure de dragoste, afecțiune – medicamentul principal pentru progres. În luna iunie 2014 Tatiana ajunge în familia asistenților parentali. Aici am fost alături practic zi de zi pentru a susține și a ghida familia, contribuind esențial pentru facilitarea accesului copilului la serviciile medicale primare, urmând ulterior evaluarea medicală complexă cu recomandări pentru îngrijitori, precum şi analize medicale, intervenții necesare.

La vârsta sa cronologică, de 3 ani 5 luni, nivelul de dezvoltare, conform evaluării specializate corespundea la 5 luni. Copilul stătea doar în poziția orizontală, era alimentat doar prin sondă și avea un retard sever în dezvoltare.

Greu de crezut, dar în foarte scurt timp au apărut primele semne ce demonstrau progresele în dezvoltarea copilului, iar specialiștii în domeniu au constatat că aceasta se datorează în primul rând mediului familial favorabil. Dragostea, stimularea pozitivă, mângâierea, atingerea fizică – erau condițiile dezvoltării şi adaptării copilului la mediul social. În scurt timp copilul începu să recunoască fețele celor apropiați, să reacționeze când era chemată pe numele său, înceta a plânge când i se vorbea drăgăstos, se înviora mișcând mânuțele, chiar a început să repete primele mișcări în joacă. Alimentația a fost transferată pe una obișnuită cu hrană solidă: covrigei, bucățele mici de pâine, cartofi, încerca să ia cu mânuța de pe platou şi să le ducă la gură. Comportamentul auto stimulator existent în orfelinat se diminua, fiind permanent redus de către adulții din familie. De asemenea, copilul a făcut un salt în dezvoltarea sa motorie, fiind stimulat pentru a păși, încurajând treptat mersul sigur.

Asistentul parental era la prima sa experiență de lucru cu copil în plasament, însă fiecare progres le aducea satisfacții și bucurii, împliniri personale pentru reușitele copilului. În toată perioada de lucru cu acest copil și familia substitutivă, am învățat expresia de serviciu ce stăpânea casa: ”Tatiana e cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă fetiță din lume!”. Toți membrii familiei erau și continuă și astăzi să fie implicați în îngrijirea copilului, creându-i confortul necesar pentru dezvoltare.

S-a scurs deja un an de când Tatiana se bucură de dragostea acestei familii. Cei care au cunoscut-o pe fetiță anterior, nici nu pot crede ce schimbări majore au produs în viața acestui copil – dragostea – rețeta magică pentru dezvoltarea copiilor. Astăzi Tatiana ne întâlnește cu un zâmbet larg și dulce, alergând în întimpinare, ne dansează conectând singură și deconectând televizorul, imită acțiunile din poeziile învățate. Iubește mult să socializeze cu alți copii, participă la evenimente publice şi petreceri, astfel fiind în proces de adaptare pentru mediul de grădiniță, pe care o va frecventa în următoarea perioadă.

“Datorită faptului că există în lume asemenea persoane/familii, adevărați EROI ai societății noastre, viața Tatianei și a altor copii iau întorsături radicale, oferindu-le adevărate oportunități pentru dezvoltarea potențialul lor. Sistemul de protecție a copilului din țara noastră are mare nevoie în continuare de dezvoltarea noilor familii substitutive –  asistenți parentali profesioniști, cei care oferă dragoste nemărginită copiilor lipsiți de ea.’’ Livia Marginean, Manager program CCF/HHC Moldova.