Patima alcoolului, abuzurile fizice și emoționale, neglijența față de copii, condițiile inadecvate de trai au constituit argumentele autorităților atunci când au decis plasarea Cristinei și a surorilor ei în școala internat, acolo unde a trăit până a atins majoratul. Orfelinatul își lasă amprenta impregnată adânc în dezvoltarea copiilor. Odată ce a părăsit instituția, Cristina s-a pomenit la răscruce de drumuri.

Orfelinatul și-a lăsat amprenta

În lipsa unor abilități, a îndrumărilor și posibilităților, tânăra a locuit o perioadă cu bunicul său în satul din apropiere, până când, într-una din vizitele făcute mamei sale, nu l-a întâlnit pe tatăl copiilor ei. La scurt timp au legat o relație și a venit pe lume primul copil. Astăzi, cuplul are patru copii și sunt în așteptarea celui de-al cincilea. Băiatul cel mare are nouă ani, iar mezinul un an.

De-a lungul anilor s-au perindat în mai multe localități, unde li se oferea, din compasiune, un acoperiș deasupra capului. După mai multe încercări, au revenit în satul de baștină, într-o casă în stare groaznică, pusă la dispoziție de rudele partenerului. Sunt nevoiți să se înghesuie în doar două camere, împreună cu fratele partenerului, care suferă de patima beției. Pe deasupra, mai mereu este pus pe harță, copiii fiind martorii scenelor de violență.

Sărăcia i-a separat

Femeia a fost internată în spital cu risc de avort spontan, iar copiii ei au ajuns în centrul de plasament pentru copii în situații de risc. Doar mezinul a fost lăsat alături de mamă și asta din cauza vârstei. Chiar dacă mama a revenit între pereții, care abia de îi mai poți numi casă, autoritățile au refuzat să îi restituie copiii. Condițiile de trai sunt nepotrivite, au concluzionat reprezentanții autorităților locale.

„Dacă aș avea colțul meu, mi-ar fi mai ușor. Așa nu aș mai depinde de nimeni. Copiii mei sunt tare bravo și tare mult țin la dânșii”, a menționat mama. Părinții merg zilnic să-și vadă copiii. Doar astfel își poate alina suferința de a-i ști departe. De fiecare dată, cei trei băieți îi șoptesc mamei că își doresc să revină acasă.

Au nevoie de casă

„Pe fondul traumelor trăite în familie, a copilăriei petrecute într-o instituție rezidențială, Cristina nu a dezvoltat abilitățile de trai independent. Nu are educate competențele necesare, care i-ar permite să depășească dificultățile vieții cotidiene și să elimine riscurile din familia ei. Își iubește copiii și își dorește să-i crească în sânul familiei, cu afecțiune, departe de pereții reci ai internatului”, a menționat psihologul CCF/HHC Moldova Renata Tiron.

Până nu va reuși să le ofere copiilor condiții optime de trai, reunirea copiilor cu mama lor este imposibilă. Indemnizațiile oferite de autorități nu sunt suficiente ca acest cuplu să-și procure o casă. Familia are nevoie de susținere, ca să-și procure o casă, iar copiii să revină în brațele grijulii ale mamei. Cei interesați să le ofere o mână de ajutor o pot face aici.