Am ajuns la o portiță mică, de culoare verde. Imediat cum am coborât din transport, înaintea noastră venea doamna Pavlina. A fost la fântână să aducă o căldare cu apă. „Neapărat o să vă meargă bine, așa se spune când cineva îți vine în cale cu plinul”, a spus femeia, în timp ce ținea căldarea cu apă în mână. După asta s-a uitat cu blândețe la noi, iar lacrimile au început să-i umple ochii. „Ce bine că sunteți aici și ne ajutați”, a adăugat ea.
Șase perechi de ochi
Am intrat în ograda modestă. Am stat puțin la vorbă, după care am fost invitați să intrăm înăuntru. În casă se simte încă miros de vopsea și var. În odaia din dreapta, șase perechi de ochi se uită curioși la noi. „Aceștia sunt nepoțeii mei”, zice doamna Pavlina.
Tata copiilor este privat de libertate, iar mama este victima adicțiilor. Astfel, într-o bună zi, copiii au rămas singuri, într-o casă rece, neîngrijită, toți ghemuiți și flămânzi. Bunica Pavlina, deși plină de temeri și incertitudine, s-a văzut obligată să aibă grijă de cei șase nepoței, astfel s-a mutat în această casă cu aproximativ două luni în urmă.
Șase perechi de ochi încă ne priveau. Bunica ne-a invitat pe toți să trecem în bucătărie, în odaia din stânga. Toți ne-am așezat în jurul mesei, iar ochii bunicii, încă plini de lacrimi, parcă se luminase mai mult.
Când și-a lăsat propria gospodărie și a venit în această casă nu știa de unde să înceapă să facă ordine. Cu ajutorul oamenilor buni a spălat ce s-a putut de spălat, a curățat totul în jur, apoi a vopsit ușile, a lipit tapete, a văruit casă, a reconstruit pragul de afară. Acum casa arată altfel, copiii se culcă curați, îngrijiți și sătui. Dar încă sunt atât de multe de făcut pentru siguranța copiilor.
„Bunica, bunica, bunica”
„Bunica, bunica, bunica”, striga întruna Sănduț (2 ani). Ionel (4 ani) căuta insistent o jucărie sub masă. Mihăiță (7 ani) asculta atent discuția celor mari. Dănuț (9 ani), cu ochi albaștri, expresivi, care învață în clasele primare, încearcă să fie numai ochi și urechi, și să monitorizeze ce fac cei doi frați mai mici. Sofia (10 ani), cea mai mare dintre toți, care la toamnă va fi clasa a cincea, stă cuibărită pe pat, îmbrăcată în cămașă albă și în fustița pe care bunica ieri a cumpărat-o din orașul vecin, special pentru ultimul sunet. Privirea ei spune că a văzut prea multe greutăți, iar responsabilitățile enorme o copleșeau, în timp ce locul ei ar fi trebuit să fie la joacă, împreună cu copiii din mahala. Cea mai mică dintre toți este Anișoara, are doar un an și două luni. Stă în brațele bunicii și ronțăie un biscuit. „Bunica, bunicaaa”, strigă iarăși Sănduț.
Asistența CCF Moldova imperativă
Specialiștii CCF Moldova monitorizează îndeaproape situația familiei și își orientează eforturile pentru crearea condițiilor demne de trai pentru cei șase copii și bunica acestora, în același timp, organizația muncește pentru ca riscul de separare a copiilor să fie exclus în totalitate.
Din sursele financiare colectate în cadrul celei de-a doua ediții a campaniei „Povești de-acasă”, urmează să fie procurate lucruri de primă necesitate pentru copii, astfel ca aceștia să se bucure de o copilărie frumoasă.
Pentru siguranța copiilor, doamna Pavlina își dorește enorm ca întreg teritoriu să fie îngrădit cu plasă din metal, astfel ca cei mici să fie permanent sub supravegherea ei. „Din cauza faptului că nu avem gard, cei mici iese de pe teritoriu din jurul casei și eu trebuie permanent să fie cu ochii în patru. Dacă totul ar fi îngrădit ar fi mai sigur și eu aș sta cu inima împăcată”, zice bunica.
Dar dorința cea mai mare a bunicii este – o fântână în ogradă. Toată ziua se ține de adus apă de la izvor și de la fântâna vecinilor. Acum că s-a mai încălzit, drumul spre izvor nu este atât de dificil, dar în perioada rece a anului este extrem de greu și chiar periculos. „Ce bucurie când ai fântână în ograda ta. Nu trebuie să cari întruna apă pentru mâncare, spălat și alte treburi. Ar fi o adevărată salvare pentru o bunicuță cu șase copii”, zice doamna Pavlina în timp ce ne făcea cu mâna și ne mulțumea pentru ajutorul oferit.
Din păcate, bunica Pavlina ne-a mărturisit cu tristețe că nu are suma necesară pentru a face gardul și fântâna mult dorită, însă noi credem că împreună o putem ajuta să realizeze acest vis, colectând suma de 45 mii de lei. Ar fi minunat dacă în această vară copiii vor bea o cană de apă limpede din propria fântână, fără a fi nevoie să se ducă la fântâna vecinilor. Îi putem ajuta accesând www.donatii.md și făcând o donație din toată inima.
Vom continua să fim alături de bunica Pavlina și cei șase copii pentru a acorda asistența cuvenită și a crea condițiile necesare pentru ca cei patru frați și două surori să crească într-un mediu sigur, sănătos și armonios.
*Prenume schimbate în conformitate cu Politica de Protecție a Copilului CCF Moldova
Nadejda și-a luat viața de la zero, cu 3 copii în brațe și cu mari planuri de viitor.
Într-o casă veche din nordul țării, își duc traiul Mihaela și cei 4 copii ai săi. Mihaela este unicul părinte pentru copiii săi, fără nici un sprijin și cu multe nevoi adunate pe umerii ei.
Povestea acestei familii are o istorie dificilă și plină de provocări.
Ea crește singură 3 copii : Ilinca de 6 ani, Dima de 4 ani și Oleg de 2 ani, care s-a născut cu hidrocefalie, o dizabilitate care îi afectează starea sănătății.
