Se spune că în viață de obicei “ Când o ușă se închide alta se deschide’’, Liliana, mama a 4 copii, a încetat practic să mai creadă în aceasta. La cei 35 de ani nu poate deschide ușa schimbărilor, dar am putea să o ajutăm.
Și-a întemeiat o familie cu Vitale, pe atunci ambii cu o experiență anterioară de familie și cu câte un copil. Pe parcursul vieții în comun în familie se mai nasc doi băieți, Renat și Lilian, care astăzi au deja 11 și respectiv 9 ani, ultimul afectat de o malformație congenitală suferă de o dizabilitate locomotorie, rămânând invalid de gr. I. Imediat după naștere a suferit o intervenție chirurgicală, aceasta fiind necesară a se repeta în timp. Familia locuia cu chiria, respectiv câștigurile lor nu corespundeau cu solicitările zilnice. În aceste circumstanțe în perioada școlarizării lui Renat, familia este orientată și ghidată spre instituționalizarea copilului. Timp de 4 ani, băiatul este separat de familie, iar fiecare zi este o nouă speranță de a reveni acasă. Renat în continuare necesită recuperare și cât mai urgent încălțăminte ortopedică specială pentru poziționarea picioarelor. În toată această vâltoare a neajunsurilor, copilul nu a frecventat nici o zi grădinița, iar acum nu frecventează nici școala deși are deja 9 ani. Și de parcă nu ajungeau toate aceste necazuri, în familie mai apare o tragedie, tata copiilor a fost infectat cu TBC (tuberculoză) și după doi ani de tratamente și încercări de a scăpa de crunta maladie, a decedat. Imediat după această tragedie, Liliana află că este însărcinată în două luni. Singură, deja cu patru copii în fața unui munte de probleme, derutată și îndurerată nu-și mai închipuia unde și cum să găsească soluții. Chiria trebuia achitată lunar altfel riscau să rămână în stradă, un copil răvășit de separare la internat care după fiecare întrevedere se rupea de plâns și de dorul mamei și a casei, altul cu necesități de recuperare și echipament specializat, ea însărcinată…
Nu mai putea spera la sprijinul mamei sale, deoarece aceasta îngrijea de primul său copil, din relația anterioară.
Pentru a se salva din toate aceste probleme, Liliana decide să-și refacă viața alături de un alt bărbat, care ar ajuta-o să supraviețuiască pentru moment. Igor i-a oferit sprijin și consolare, precum și un suport material. Între timp se naște cel de al patrulea copil, tot băiat – Boris. Acest îngeraș a dus o lumină în familie, chiar dacă problemele nu încetau, zâmbetul și gânguritul bebelușului parcă umplea casa de lumină și netezea rănile dureroase a mamei.
Cam în așa atmosferă a trecut un an. În februarie curent o nouă lovitură dură vine peste familie. Igor suferă un accident la locul de muncă, unde apropo nu era angajat oficial. După o intervenție chirurgicală fără succes, complicațiile s-au acutizat, este țintuit la pat, iar prognosticul este foarte trist.
Familia încerca să lupte cu această avalanșă de probleme, supraviețuiesc doar din pensiile de invaliditate a lui Lilian, băiatul de 9 ani și Igor, partenerul mamei, care recent a primit gradul de invaliditate I. Condițiile de trai sunt extrem de complicate, într-un spațiu redus, o odaie mică și o bucătărie, pentru care nu reușesc să achite chiria și rămân îndatorați.
Situația pare un tablou desprins din filmele gen dramă, cu atâtea suferințe. Împreună am putea oferi o rază de lumică răspunzînd la soluționarea cauzei multor probleme, mai ales la integritatea familială. Înecată în lacrimi Liliana spune: „Având propria locuință ne-am descurca mai ușurați, suntem înecați în probleme, nu le mai văd capătul, cel mai grav e că, riscăm oricând să ajungem în stradă. Eu voi munci și voi agonisi pentru îngrijirea copiilor. Mi se rupe inima și după Renat care de fiecare dată întreabă când va fi cu noi și Lilian cu suferință de la naștere și toate… toate în capul meu…”.
Această familie locuiește la periferia orașului Bălți, aici cea mai modestă locuință, costă 3 mii euro, mama copiilor susține că ar fi dispusă să plece și într-o suburbie a orașului, numai să poată avea un acoperiș, o masă și spațiu pentru ași crește copii alături și îngriji desigur și de Igor.
Fiecare contribuție contează, precum fiecare gest de binefacere ar salva integritatea familii, bucuria și alinarea copiilor.
Nadejda și-a luat viața de la zero, cu 3 copii în brațe și cu mari planuri de viitor.
Într-o casă veche din nordul țării, își duc traiul Mihaela și cei 4 copii ai săi. Mihaela este unicul părinte pentru copiii săi, fără nici un sprijin și cu multe nevoi adunate pe umerii ei.
Povestea acestei familii are o istorie dificilă și plină de provocări.
Ea crește singură 3 copii : Ilinca de 6 ani, Dima de 4 ani și Oleg de 2 ani, care s-a născut cu hidrocefalie, o dizabilitate care îi afectează starea sănătății.