Au trecut 2 ani de când ochii Suzanei nu încetează să lăcrimeze.
Își amintește cu atâta durere perioadele frumoase, la începu un cuplu, apoi o familie cu primul copil apărut în viața lor și cu multe așteptări pentru următorul.
Nu aveau bogații, trăiau chiar destul de modest, dar fericiți, până în ziua în care toate s-au spulberat pentru tânăra familie.
În octombrie 2015, la 10 zile după întoarcerea soțului de la munca din Federația Rusa, unde obișnuia sa meargă periodic pentru a face câțiva bănuți cu care achitau chiria și se întrețineau, răpus de o diagnoză gravă, soțul decedează. Ea, însărcinată în ultimul trimestru…
Pentru Suzana momente de ruinarea totală… iar rănile dor și astăzi.
Neavând nici un venit și pe nimeni care să o ajute, ajunge la un Centru Maternal din mun. Bălți. Aici este găzduită timp de 7 luni, consiliată și susținută pentru depășirea crizelor. Aici am întâlnit-o și noi, fiindu-i alături pentru soluționarea celor mai mari nevoi, documentare, informare, acces către serviciile sociale oferite de stat, acces către o grupă creșă deschisă chiar de noi în Bălți și mai ales cu oferirea unui loc de trai stabil.
Grație proiectului CCF/HHC ACASĂ desfășurat alături de un partener de încredere deja mai bine de trei ani, Suzana si micuții săi au propriul colțișor. În această perioadă fac exact un an de viață ACASĂ, unde Vlad a făcut primii pași, iar Viorica se admiră în oglindă și se vizează o cântăreață renumită.
Pe peretele central al odăii în care stau, îi veghează, din poză, zâmbind tatăl, iar Suzana privind spre el încearcă să schițeze un surâs și își îmbrățișează micuții la piept.
