Natalia, o fostă victimă a sistemului. Astăzi mamă a doi copii, căzuți la fel în același sistem rezidențial bolnav de îngrijire a copilului. Am susținut-o în lupta ei pentru ai readuce acasă.

Pe când era copilă alături de alți doi frați ai săi a ajuns la internat, motivul a fost pierderea locuinței. Au rămas în grija bunicii inițial, care a vândut casa în speranța de a le salva mama acestora răpusă de o gravă maladie, dar nu s-a reușit.

În aceste circumstanțe autoritățile i-au oferit soluția de sprijin bunicii – internatul, doar acolo copii vor avea protecție, atât timp cât nu au un loc de trai.

Soluții absolut greșite care au atras doar suferințe, copii departe de unica lor persoană dragă și ea, bunica în suferință tragică după pierderea copilei, rămâne singură pe drumuri și cu nepoții îndepărtați.

Anii au trecut, nimeni nu și-a asumat nici un eșec și nici o doză din durerea acestor 5 persoane. După absolvirea internatului Natalia a căutat undeva să se angajeze, dar nu a reușit, a continuat cursuri de frizer și din nou disperată în căutarea unei stabilități. Își vedea bunica bătrână și neputincioasă, știa doar că trebuie să o ajute.  Așa l-a întâlnit pe Mihai alături de care își pune gând de o familie, unde împreună vor parcurge calea greutăților, dar și a bucuriilor. Toate au durat în jur de 6 ani, ani în care apar doi copii, Ana și Ion. Părăsită de partener Natalia rămâne practic pe margine de prăpastie, fără nici un venit, loc de trai, doi copii mici și o bunică care îi era singura încurajare. Astfel decide să plece la muncă în Federația Rusă, cu gândul ulterior de ași procura o locuință unde să poată sta toți grămăjoară. A plecat cu plan de a munci până ar aduna suma necesară de o locuință. Lună după lună înțelegea că nici un ban, nici un câștig nu-i poate alina dorul după copii. După 8 luni se întoarce pentru ași îmbrățișa copii și a le fi alături. Aici situația din nou aduce acțiuni neașteptate, din partea acelorași autorități de atunci. Mama copiilor primește vestea precum că ar trebui să-și ducă copii la o școală internat specializată, pe motiv că nu fac față programului școlar și pe lângă aceasta ar ajuta-o și cu locul de trai, doar la școala specializată de tip internat copii pot fi lăsați oricât e nevoie, până la vârsta de 16 ani.

O nouă lovitură extrem de grea pentru familie. În așa fel Ana și Ion rămân la internat 3 ani și această tristă experiență putea continua dacă nu-i cunoștea echipa noastră. În luna august 2016 noi speranțe au apărut în viața Nataliei și a copiilor ei. CCF/HHC Moldova în baza parteneriatului demarat cu autoritățile locale oferă alternative familiei pentru a fi toți împreună. Le-am fost alături pentru a le achita o chirie temporară, iar copăii susținuți pentru integrare în școala comunitară. Am urmărit în toată această perioadă cazul pentru a ne convinge că și-au redobândit resursele interne pentru noi provocări. Natalia muncește cu ziua în comunitate, copii s-au integrat în școală, și-au dezvoltat relații de prietenie cu vecinii, iar bunica le este alături.

Acum 10 zile în urmă, prin programul CCF/HHC Moldova ACASĂ sprijinit de Fundația „Familia Sturza” Ana, Ion, mama lor Natalia și bunica (străbunica copiilor) au pășit pragul propriei locuințe, un vis realizat după ani grei de zbucium.

’’Încă ne aranjăm lucrurile pe aici și nu pot crede cu adevărat că avem casa noastră” șoptește Natalia printre lacrimile de bucurie.