Patru copii și părinții lor salvați de la disperare. Lipsurile materiale și starea avariată a locuinței îi aducea în prag de separare. Intervenția la timp a schimbat radical viața familiei. Cu ajutorul organizației CCF/HHC Moldova, în parteneriat cu autoritățile locale, situația s-a dovedit a fi depășită.
Într-o comună din mun. Chișinău, greu de imaginat, într-o singură cameră de aproximativ 20 m2 , care era și dormitor, și bucătărie, și camera de zi, locuiau cei 6 membri ai familiei Balan precum și bunica cu concubinul său – în total 8. Condițiile dezastruoase, acoperișul distrus, podul deteriorat, geamurile vechi și fără sticlă, părea mai degrabă o locuință părăsită decât una locuibilă. În jurul acestei case, tinerii părinți au început să-și anexeze o altă încăpere precum și să întărească pereții existenți. Au muncit ceva timp în Federația Rusă, dar, după nașterea ultimelor fetițe (gemene), situația s-a îngreunat și mai mult.
Construcția nefinisată, condiții igienice precare, toți în risc într-o locuință deplorabilă. Așa i-am întâlnit acum mai bine de un an, cu toți copiii înghemuiți doar într-o singură cameră și cu podul care stătea să cadă. Copiii erau malnutriți, tot din cauza lipsurilor materiale. Cei mai măricei nu frecventau grădinița, iar gemenele aveau icter neonatal. Părinții deznădăjduiți de parcă erau conformați la un verdict al neputințelor.
„Am reușit să păstrăm acești 4 copii alături de cei dragi, în familie, datorită unei conlucrări eficiente cu echipa multidisciplinară locală și bineînțeles împreună cu membrii familiei. Astăzi sunt fericiți acasă. Cresc cu mama într-un mediu sigur și sunt înconjurați de grija și dragostea părinților”, afirmă Natalia, psiholog, manager de caz CCF/HHC Moldova.
Treptat, un plan bine definitivat a schimbat radical viața familiei. Pe lângă construcția și reamenajarea locuinței, gemenele au trecut câteva cure de tratament inițial cu internare în staționar iar copii mai mari au fost încadrați în program preșcolar, frecventat gratuit. Tata a fost susținut să se angajeze în câmpul muncii.
La una din vizitele recente, i-am întâlnit pe toți grămăjoară în jurul mamei. Aceasta ne-a întâlnit emoționată și pe furiș își ștergea ochii înlăcrimați. Crezuserăm că iar li s-a întâmplat ceva, dar ea, după o scurtă pauză, timp în care și-a pus în ordine câteva idei, a reușit doar: „Vă mulțumesc… vă mulțumesc, suntem toți aici, suntem în casa noastră”, și au năvălit-o din nou emoțiile. Poate și din cauza perioadei, era aproape Crăciunul…
