De la Chișinău până în comunitatea Veronicăi din raionul Dondușeni sunt 225 km. Timp de trei ani am făcut această cursă, iar ca să numărăm de câte ori e prea dificil, sunt mii de km, iar astăzi aceștia sunt răsplătiți cu zâmbetele celor trei copii minunați ai familiei.
Ultima noastră întâlnire a fost la sărbătorile de iarnă. Veronica ne aștepta la poartă, în timp ce Maria, Ioana și Olga se jucau cu zăpada care tocmai cernea frumos și liniștit.
Frica ca fetele ei să nu ajungă în grija statului
Veronica are 29 ani și își crește singură copiii. Trei fetițe cu vârstele de 6, 5 și 3 ani. S-a separat de tatăl fetelor la scurt timp după ultima naștere. Până la separare zice femeia că tot mai mult singură își ducea traiul și grijile, el plecând frecvent, iar la revenire promitea că se va schimba.
În anul 2019, însă, când situația devenise și mai precară autoritățile locale, ne-au sesizat despre un potențial caz de separare a copiilor. Problema majoră a familiei era lipsa unui loc propriu și stabil de trai, iar din această cauză, Veronica deseori trebuia să se mute cu copiii dintr-un loc în altul. Atunci când a fost anunțată că fetele ei ar putea ajunge în grija statului, până ea își va reface situația materială, a crezut că i se duce pământul de sub picioare.
„Nu-mi vine să cred”
Lipsurile și instabilitatea erau evidente, femeia înțelegea, dar nu își putea imagina cum să continue calea fără copii alături. În inima ei era atâta dragoste… pe care am simțit-o și noi. Așa că tot ce trebuia, era un plan de lucru cu implicarea tuturor actorilor sociali.
Traseul nu a fost simplu, acolo unde greutățile se încolătăcesc ani la rând, nu prea e posibil imediat de remediat tot. Cu sprijin calificat al echipei CCF Moldova, cu asistența cuvenită, am reușit să contribuim la redresarea situației familiei. Așa ca fetele să rămână alături de mama lor. Grație partenerilor noștri, care susțin proiectul ACASĂ, după o vreme de la preluarea cazului, am reușit să oferim sprijin material familiei să-și procure propria locuință. Eliminând riscurile unei eventuale mutări pentru întreaga familie, dar și contribuind la siguranța copiilor. „Uneori nu-mi vine să cred că am propria casă, masă, propria ogradă. Fetele sunt atât de bucuroase și le văd mai vesele”, susține Veronica.
Veronica și fetele s-au mutat în noua localitate în plină pandemie, fără a avea o rețea de sprijin în comunitate. Din cauza mutării locului de trai, dar și a restricțiilor legate de pandemie, copiii nu au frecventat grădinița mai bine de jumătate de an. Restricțiile vizau limitarea numărului de copii în grupe. A fost necesar să o sprijinim și aici, am adresat demersuri și explicații timp de trei luni, până ca într-un final doi copii să fie încadrați în grădiniță.
Acum fata mai mare, Maria, este la școală în clasa I, cea mijlocie, Ioana, frecventează grădinița, dar mezina, Olga, de câteva luni merge și ea la grădiniță.
Ajutorul care a făcut-o mai puternică și independentă
Pe parcursul acestei perioade, echipa CCF Moldova a oferit sprijin constant, și anume, acordarea de suport informațional şi juridic cu privire la drepturile şi serviciile sociale existente; suport de urgență (hrană, îmbrăcăminte, rechizite școlare); colaborarea cu autoritatea locală în vederea facilitării accesului la serviciile sociale și educaționale; identificarea și achiziționarea unei case și a unei îmbunătățiri a casei; vizite de monitorizare și sprijin pentru evaluarea nevoilor.
Ce ne-a spus Veronica:
„Era să pierd totul… Mulțumesc foarte mult pentru sprijinul acordat, pentru șansa copiilor mei de a avea propria lor casă. Mă bucur să-mi văd copiii lângă mine, radiind de bucurie.
Dacă nu ați fi fost acolo, să mă susțineți, autoritățile mi-ar fi luat copiii de lângă mine. Mulțumesc sincer Nataliei, managerul de caz, pentru că a fost mereu aproape, pentru că m-a ascultat și m-a ajutat în situații dificile. Ea m-a învățat să văd bunătatea acolo unde credeam că nu este. Ea îmi dă speranță atunci când am îndoieli în mine și sprijin atunci când am cea mai mare nevoie. Sunt recunoscătoare”.
Opinia managerului de caz CCF Moldova:
„Lucrez cu familia de trei ani și anterior, rareori când am văzut copiii zâmbind, mai mult la sărbători, când veneam cu daruri. De un an încoace, de când s-au mutat la noua lor casă, la fiecare vizită găsesc atâta bucurie în ochii. Le place mult noua lor casă, curată și luminoasă”.
O bucurie imensă am văzut în ochii Miei, o fetiță pasionată de limbile străine, care are asigurate orele de engleză pentru un an înainte.
Irina, Mihai și cei 5 copii ai lor sunt în programul nostru din primăvara anului 2023, iar timp de un an și jumătate au beneficiat de suport psihologic, medical și social.
Ilieș și cei 3 frați ai săi se bucură de o copilărie frumoasă, alături de părinți, la casa lor.
Visele copiilor prind viață datorită oamenilor inimoși din comunitatea noastră.