Sărăcia și alcoolul a adus pe marginea  prăpastiei integritatea familiei. Și, atunci când alcoolul a pus stăpânire pe viața Nataliei, totul se ruina, părea pierdut și fără nici o șansă de izbândă.

Ea – Natalia și El – Ion, cu ani în urmă s-au cunoscut, îndrăgit și format un cuplu. Respectiv, au decis să locuiască împreună. Au locuit mult timp în aceeași casă cu fratele geamăn al lui Ion și cu familia lui. Viața a două familii în aceeași gospodărie nu a fost de loc ușoară, mai ales că era din plin marcată de lipsuri financiare, abuz de alcool, conflicte și bătăi.

Din luna februarie, 2016, cazul lor ajunge în vizorul echipei CCF/HHC Moldova, sesizat de autorități ca unul fără șanse. Mobilizați toți împreună am lucrat pentru a căuta șanse și a oferi practici reale.   Când pe lume a apărut Cătălina, au făcut un pas îndrăzneț prin a se muta separat într-o casă pentru care au achitat doar o parte din preț. Totuși avântul lor a fost tăiat, de aceeași patimă, doar că acum mult mai agresivă, de alcoolism a mamei, iar după ea și Ion aluneca imediat. Printre acestea el,  își căuta justificare pentru momentele de abuz fizic, învinuindu-și soția pentru consul de alcool și neglijență.

Depravarea a dus-o pe Natalia  până la momentul în care autoritățile au fost nevoite să ia copiii din familie pentru a-i putea proteja. Ion lucra cu săptămânile în Chișinău pentru a putea achita integral casa lor, timp în care Natalia se nenorocea pe ea și pe copii și ducea pe băut ceea ce muncea el.

Acesta a fost momentul de hotar pentru Natalia.

I se rupea inima, însă în disperare și neputință, a decis să dea acordul pentru plasament în Asistență parentală a celor două fetițe pentru ca să dea o șansă de salvare familiei lor. Împreună cu familia și cu Autoritățile locale, a fost întocmit încă un plan de asistență. Ea, anunțată de ultima șansă, și-a luat inima în dinți și a mers hotărâtă la un tratament de dezalcoolizare. În tot acest răstimp i-am fost alături, oferind consiliere și sprijinul necesar.  A fost acordat un suport financiar familiei pentru ca Ion în intervalul de timp a spitalizării Nataliei să poată face reparație în odăile în care locuiesc și să igienizeze locuința pentru ca familia să poată fi reunită, iar Nataliei ia fost achitată procedura finală necesară tratamentului.  S-a externat după aproape o lună de zile.

O altă viață a pornit de aici familia, în care puțini credeau că poate fi adevărat.

Întoarsă acasă, și-a suflecat mânicile și împreună cu Ion au continuat reparația. Spre surprinderea lor, vecinii care erau indiferenți până atunci, au sărit în ajutor după ce au văzut prin ce schimbări a trecut Natalia și cât de așteptată rea de copii săi. Aici am văzut un exemplu frumos de implicare a comunității prin a demonstra susținere și încurajare omului ajuns în necaz, salvând o familie.  Așa că treptat vecinii au sărit în ajutor care și cu ce putea, copiilor li s-a donat un TV în stare bună,  pentru bucătăria lor mică și improvizată li s-a adus o butelie de gaz, alimente și multe altele.

Acum deja când Natalia merge cu ziua la muncă în comunitate oamenii o tratează într-un mod total diferit, nimeni nu mai îndrăznește să-i propună drept recompensă alcool, așa cum se întâmpla anterior (atât cu ea cât și cu mulți alții). Femeia aduce acasă fie produse alimentare fie bani binemeritați.

Când fetițele au ajuns acasă, au ieșit toți vecinii să asiste la eveniment! Era un moment așteptat de toți, dar mai ales de inima ei de mamă care putea deja să-și privească consătenii cu alți ochi. A pregătit cu nerăbdare bucatele preferate ale fetițelor pentru a le aștepta, iar îmbrățișarea de revedere a fost mai scumpă ca niciodată. Vecinii au asistat cu emoții și lacrimi de bucurie la acest moment sensibil.

Acum Sorina – fetița cea mai mare frecventează regulat grădinița. Cătălina – fetița cea mică a început să meargă și să pronunțe primele ei cuvinte. Atmosfera din familie s-a schimbat radical. Locuința lor a căpătat o atmosferă și căldură aparte, care a fost generată nu doar de ordinea și condițiile mai bune, cât de o mamă trează care poate uni în jurul ei întreaga familie.

Locuința lor e un loc nu doar de adăpost, dar și o regăsire emoțională, unde își trăiesc sentimentul de – ACASĂ!