„Când Mihaela a trecut în clasa a II-a, într-o zi au venit  niște oameni care erau de la un internat din nordul republicii și de la Briceni, au luat-o pe Mihaela, au urcat-o în mașină și au dus-o la internat” ne povestea dna Vera, mama fetiței, în timpul vizitei colegei noastre în familie. Cu tristețe își aduce aminte femeia de începutul acestui curs, încă de când copilul a mers în clasa întâi la școala din sat, iar doamna învățătoare i-a spus că nu reține materialul și că este necesar să treacă o evaluare la psihiatru. Astfel, mama împreună cu Mihaela și cu doamna învățătoare au mers la consultarea psihiatrul din raion, iar acesta le-a trimis la un control suplimentar la Chișinău. De la o ușă la alta, fără nici un sprijin, îngrijorată de urmări, cu lipsuri financiare evidente, singură fiind mama ușor, ușor cedează presiunilor și lăsă lucrurile să treacă așa spun specialiștii. Mihaela ajunge la un internat, doar așa se stipula în legislație, pentru o reușită adaptată nevoii copiilor – să fie separați de familie. Încâlcind niște drepturi fundamentale a copilului, se recurgea la alt ceva care se credea util pentru modul de educație.

La internat Mihaela trebuia sa frecventeze clasa II-a, dar nu se știe din ce motive a repetat încă odată clasa întâi. Cei mai frumoși ani ai copilăriei ia- petrecut aici în internat, opt la număr.  După absolvirea internatului, s-a întors în familie, unde același sistem de educație nu mai avea alternative. Fata a stat doi ani acasă, mama din lipsă de informare nici nu i-a trecut prin gând ce ar putea face și unde s-ar putea duce fata după absolvire.

În aceste circumstanțe ne-am cunoscut cu Mihaela și mama sa. Le-am văzut interesate să facă schimbări, dornice de sfaturi și ghidare, cu un pic de suport material și o perioadă mai intensă de consultări psihologice din partea profesioniștilor CCF/HHC Moldova, la care am solicitat și  colaborarea autorităților locale și teritoriale, Mihaela a fost reintegrată în școala din sat în clasa a IX-a. Fata își dorește un certificat de absolvire a școlii obișnuite după care are planuri de profesionalizare. Visează să devină un meșter-croitor de succes, să-și bucure mama și să combată stereotipurile sociale.

Atât învățătorii, cât și colegii de clasă vorbesc doar de bine de Mihaela, ea la rândul ei ne spune de fiecare dată că este fericită și se simte foarte bine, are prieteni și vine cu plăcere în fiecare zi la școală. Copila trăiește într-o ”lume total diferită’’, astfel văzută astăzi de ea, dar de fapt e normalitatea de care trebuie să se bucure fiecare copil.