Există meserii despre care se vorbește cu admirație, meserii care se văd, care strălucesc în lumina reflectoarelor. Sunt cei care își împărtășesc reușitele online, îmbrăcați elegant, parfumați, în întâlniri cu oameni de afaceri, cu persoane care știu ce vor de la viață. Și apoi sunt managerii de caz, cei care își trăiesc munca în tăcere, acolo unde puțini au curajul să pășească.
Când telefonul sună pentru ei, nu este o invitație la o întâlnire de lucru într-un birou confortabil. Este o urgență. O mamă beată care și-a lăsat copilul în frig. Un bebeluș abandonat la maternitate. Un copil flămând, în mizerie, acoperit doar cu niște zdrențe, tremurând în pragul unei case insalubre. Managerul de caz este cel care merge acolo, fără teamă, fără ezitare. Ei pășesc zilnic în case unde mirosul înțepător de haine murdare și de locuințe neîngrijite de ani de zile îți taie respirația.
Intră în familii unde alcoolul și drogurile sunt vicii care nu dispar prin minuni. Unde violența este parte din cotidian. Îi privesc în ochi pe tații agresivi, pe concubinii care îi amenință: "Dacă mai intri aici, vei vedea ce pățești!" Își știu riscurile, dar nu se opresc. Pentru că fiecare copil salvat merită acest efort.
Managerii de caz nu doar constată probleme. Ei luptă. Se întorc iar și iar la aceste familii, încearcă să le înțeleagă, să le ajute, să găsească soluții. În același timp, caută familii care ar putea primi acești copii, oameni dispuși să le ofere un viitor mai bun. Trebuie să îi convingă că un copil venit dintr-un astfel de mediu poate avea o șansă, că merită iubire, că poate face progrese. Acești profesioniști sunt cei care sunt sunați în cele mai urgente și dramatice momente: un copil malnutrit, aflat în stradă, înghețat, sau un nou-născut lăsat de mamă în maternitate.
Ei sunt cei care trebuie să lucreze cu familii în care alcoolul și drogurile nu sunt doar obiceiuri ocazionale, ci vicii adânc înrădăcinate, de care nu poți scăpa cu o simplă intervenție. Acești oameni merg zilnic în aceste familii, simt mirosul înțepător al hainelor murdare, pășesc în case care nu au fost spălate de ani de zile. Munca lor se desfășoară printre noroi, frig, tensiune și pericole. Nu este o surpriză că ajung să fie amenințați de tați violenți sau concubini care le spun că „dacă mai intri aici, te tai” sau „te cunosc, ai grijă la familia ta”.
Cu toate acestea, revin zi de zi, pentru că știu că, fără ei, acești copii nu ar avea nicio șansă. Astăzi, în procesul evaluării copiilor, am auzit de multe ori: erau gândaci, păduchi, un miros înțepător de care mi-am astupat nasul, hainele erau împrăștiate ca zăpada prin casă. Am auzit cum mama dormea, iar copilul de patru ani avea grijă de fratele său mai mic, de un an, dându-i apă caldă, ținându-l în casă, ca să nu moară de foame.
Tot mai mult apar în vizor cazuri dificile, complexe, unde suportul profesionist și serviciile integrate trebuie să fie conectate. Și, deseori, reintegrarea copilului în familia biologică nu este o soluție, pentru că mediul în care ar reveni nu este unul sigur sau sănătos pentru dezvoltarea lui. Cel mai greu moment este atunci când faci tot ce îți stă în putință pentru ca un copil să ajungă într-o familie care să-l iubească, să-l îngrijească, să-l ajute să se dezvolte. Iar această familie trebuie mai întâi găsită, convinsă că acel copil poate face progrese, că merită o șansă. Și nu este deloc ușor. Este o luptă zilnică, o luptă care nu se vede, dar care schimbă destine.
Aceasta este realitatea celor care aleg să își dedice viața protejării celor mai vulnerabili. Nu este o meserie obișnuită, ci un angajament profund, o misiune care cere forță interioară, răbdare, empatie și mult curaj. Adevărul este că munca aceasta te marchează. Îți intră în suflet fiecare privire tristă a unui copil, fiecare mânuță întinsă după ajutor. Este un drum greu, plin de obstacole, dar este și un drum care schimbă vieți. Aceasta este realitatea muncii noastre. Și, deși nu o vedem în postări strălucitoare, ea există. Zi de zi, în tăcere, dar cu un impact imens.
Pentru că fiecare copil care ajunge într-o familie iubitoare, fiecare destin schimbat, este o victorie. Și pentru aceste victorii merită să continuăm.
Menționam, că din 17 februarie, CCF Moldova, cu suportul UK Embassy, alături de autorități, a evaluat cei 28 de copii care sunt plasați în Centre de Plasament pentru copiii de vârstă fragedă din Chisinau. Asistenți sociali și psihologi din cadrul organizații au evaluat situația fiecărui copil, pentru a determina care ar fi posibilitatea de reintegrare sau plasament în servicii alternative de tip familial.
Livia Mărginean, director de program CCF Moldova
