Într-o localitate pitorească din sudul țării, pe malul Prutului, își trăiesc copilăria la maximă intensitate 4 copii frumoși: Irina, Vlad, Mihai și Ionuț. Zici că realitatea lor e ruptă din poveștile lui Creangă, cu veri în care merg la scăldat și la furat cireșe și ierni în care îngheață bocnă la săniuș, iar în casă îi așteaptă cea mai bună friptură cu mămăligă, gătită de mama.
Acum, datorită a doi oameni cu suflet mare, care între timp le-au devenit mamă și tată, au parte de copilăria la care ar visa orice copil. Însă, cu câțiva ani în urmă, viața lor era prea tristă și dureroasă. În familia biologică, duceau lipsă de atenție, afecțiune, grijă și protecție. Mezinul familiei a avut cea mai traumatizantă soartă, deoarece de câteva ori la rând a fost luat din familia biologică și plasat într-un orfelinat. Fiind mereu purtat pe drumuri, copilul plângea și avea stări de panică ori de câte ori vedea vreo mașină la poartă.
În noua familie, copiii au simțit pentru prima dată cum e să fii ACASĂ, cum e să fii iubit, respectat, ajutat și susținut indiferent de circumstanțe. În acest mediu frumos, au început să dispară treptat fricile și inhibițiile, ele fiind înlocuite cu noi noțiuni, cum ar fi libertatea de a-și exprima dorințele și trăirile interne, încurajarea și înțelegerea reciprocă.
Pe lângă toate sentimentele care le-a fost dat să le trăiască pentru prima dată-n viață, cei patru copii au condiții bune de trai, propria odaie, o ogradă imensă în care pot zburda, un scrânciob, care e martorul tuturor peripețiilor trăite în curte, un coș pentru baschet și biciclete, lucruri pe care nu le-ar fi avut în familia de unde se trag.
Copiii sunt implicați în diverse activități extrașcolare: fata mai mare merge la dansuri populare, iar băieții la cercuri sportive. De asemenea, cei patru copii au și responsabilități, fata este mâna dreaptă a mamei în bucătărie, iar băieții sunt implicați în activitățile din grădină.
Copiii sunt foarte atașați de asistenții parentali și deja îi numesc „mama” și „tata”, dovada faptului că s-a creat o legătură strânsă și un atașament sigur între ei.
Dacă și tu simți că ai avea de oferit dragoste copiilor lipsiți de ea, ai putea să o împarți devenind asistent parental profesionist. Avem nevoie de acest tip de servicii, pentru a înlocui pentru totdeauna orfelinatele.
Fii FAMILIA unui copil!
#niciodatasingur
Ieri am ajuns la Darius, pe care l-am văzut plângând de fericire în timp ce-și ținea “visul în mâini” - o chitară! Emoțiile ne-au copleșit pe toți, nici nu-i vine să creadă.
Alexandra avea 19 ani când l-a născut pe Vasilică. Fiindcă nu avea unde merge de la maternitate, a ajuns într-un centru maternal, găzduire temporară.
Vera și cei patru frați ai săi au fost prea chinuiți de soartă, iar acest lucru se oglindește și în ochii lor.
Știi cum e să visezi la un colț de pâine la cină, pentru că nu ai văzut bucate mai alese; să-ți înghețe picioarele iarna, pentru că sandalele de astă vară, mici deja, sunt unica ta pereche de î